În majoritatea culturilor din întreaga lume, fidelitatea conjugală a fost întotdeauna considerată o normă morală esențială, a cărei încălcare era percepută ca o ofensă gravă. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei omenirii, au existat oameni ale căror opinii erau diferite – și aveau motive destul de raționale.

De exemplu, unele grupuri etnice nordice, cum ar fi chukchii și koriacii, aveau obiceiuri în care ospitalitatea putea include nu doar gustări și cazare peste noapte, ci și atenție din partea gazdei. Acest comportament nu era perceput ca infidelitate sau lipsă de respect față de soț. Dimpotrivă, era o manifestare de încredere, deschidere și respect față de oaspete.

Scopul principal al unor astfel de tradiții era de a consolida legăturile de prietenie dintre triburi și de a reînnoi linia genealogică, deoarece în condițiile dure din Nord, comunitățile închise se confruntau adesea cu problema consangvinizării. Prin urmare, posibilitatea de a avea un copil de la un membru al altei comunități era considerată o binecuvântare: promitea urmași sănătoși și o linie genealogică mai puternică. Dacă o femeie rămânea însărcinată după vizita unui oaspete, acest eveniment era perceput ca o veste îmbucurătoare, nu ca un motiv de condamnare. Comunitatea credea că acel copil va moșteni puterea și vitalitatea ambelor popoare.

Forme similare de așa-numită „ospitalitate sexuală” au fost întâlnite și la alte popoare ale lumii, de obicei printre cei care trăiau în zone izolate și căutau să mențină sănătatea clanului lor și relații bune cu vecinii lor.