Conform constatărilor Centrului de Cercetare Psihologică, în închisorile noastre au fost efectuate studii psihologice care au arătat că psihicul feminin de încarcerare se deteriorează mult mai repede decât cel masculin din cauza lipsei de contact fizic cu cei dragi și a întreruperii atașamentului mental față de aceștia. 

După mai mulți ani de închisoare, mai ales fără contact cu familia și cu cei dragi, sănătatea psihică a unei femei se deteriorează semnificativ. La bărbați, acest lucru se întâmplă după patru-cinci ani. Într-o astfel de atmosferă, femeile nu au de ales decât să caute un alt substitut pentru sentimentele lor. De aceea, mai mult de 50% dintre femeile încarcerate devin lesbiene forțate. Fosta deținută Catalina, care a petrecut doi ani în închisoare, spune că acest lucru este tipic pentru majoritatea închisorilor pentru femei. 

 Nimeni nu violează sau forțează pe nimeni; totul se întâmplă cumva de la sine, în mod voluntar. Catalina a spus că există două tipuri de relații în închisorile de femei. 

Prima este că sunt “pe jumătate femei”. Ele se definesc ca fiind femei, așa că arată la fel. Iar al doilea tip sunt femei sub o înfățișare masculină, care arată mai mult ca bărbații. Odată, am văzut o astfel de femeie în centrul de detenție și, la început, am crezut că s-au încurcat celulele și au adus un bărbat. Acolo li se spune “koala”. Au cicatrici pe toată fața, o tunsoare de bărbat și o voce joasă.  

Încep să se arate interesați de cealaltă fată și chiar par să aibă ceva de un cuplu căsătorit. “Cobra” își va apăra partenerul de ceilalți și va deveni geloasă. Gelozia, în general, ca și în familiile reale, duce la certuri și țipete. După ce este eliberată din închisoare, “cobra” se grăbește, de obicei, să se întoarcă, deoarece “soțiile” rămân acolo. Atât de mult se iubesc unul pe celălalt. Dacă sunt amândoi eliberați, rămân împreună în viața de zi cu zi. Dacă unul dintre ei are un copil, îl cresc împreună. Uneori chiar dacă acesta s-a născut deja în spatele gratiilor.”