Nu s-a putut stabili niciun contact cu echipajul, iar avioanele militare s-au grăbit să intercepteze zborul fantomă. Ceea ce nimeni nu știa nimeni în acel moment, însă, era că toți cei de la bord erau fie inconștienți, fie morți, potrivit IFL Science.

Avionul privat Learjet 35 transporta oameni foarte importanți. La decolarea din Orlando, Florida, pe 25 octombrie 1999, la bord se aflau legenda golfului Payne Stewart, fostul fundaș de fotbal american Robert Fraley, președintele agenției de golf a lui Stewart, Van Arden, și Bruce Borland și arhitectul specializat în terenuri de golf, Jack Nicklaus Company. Aceștia zburau alături de cei doi piloți, Michael Kling și Stephanie Bellegarrigue, într-o călătorie de rutină spre Dallas, Texas. În total, șase persoane se aflau la bordul avionului de mici dimensiuni, care a fost pregătit pentru călătoria de trei ore.

Au decolat ca de obicei și au început să urce la o altitudine preaprobată de 11.900 de metri. La 7.000 de metri, pilotul a stabilit contactul radio, indicând că totul era normal – acesta a fost ultimul contact cu aeronava Learjet 35.

Șase minute mai târziu, s-a încercat din nou contactul cu avionul, dar fără niciun răspuns. Mai multe încercări eșuate în următoarele câteva minute au făcut să se dea alarma și a venit timpul ca Forțele Aeriene să se implice.

Din fericire, un F-16 se afla în zonă și a zburat pentru a intercepta aeronava și pentru a efectua o inspecție vizuală. Colonelul Olson a concluzionat că avionul nu avea avarii vizibile și zbura pe un curs drept, dar nu putea vedea în cabină pentru a identifica echipajul – ferestrele erau opace, parcă acoperite de condens sau gheață.

Au existat speculații că Pentagonul a luat în considerare doborârea lui în cazul în care avionul ateriza într-o zonă populată, dar instituția a dezomințit această variantă și a declarat că nu a fost niciodată o opțiune.

Totuși, prim-ministrul canadian Jean Chrétien a recunoscut mai târziu în memoriile sale că, dacă Learjet 35 ar intra în spațiul aerian canadian, exista autorizație pentru doborârea acestuia de teama că ar putea ateriza în orașul Winnipeg.

După patru ore și jumătate de zbor, avionul a rămas fără combustibil și s-a prăbușit în spirală. Martorii au remarcat că aeronava era complet scăpată de sub control, năvălind spre pământ cu viteze aproape supersonice. S-a prăbușit pe un teren plat în Dakota de Sud, impactul prăbușirii anihilând întregul avion și lăsând un crater mare.

Deci, ce sa întâmplat cu echipajul? În scurtele minute de la ultimul contact, s-a stabilit că s-a produs o depresurizare a cabinei. Nu este clar de ce, sau cât de repede a avut loc, dar echipajul nu a reușit să obțină oxigen suplimentar în cantități suficiente pentru a-i împiedica să-și piardă cunoștința din cauza hipoxiei.

Atât în evenimentele de depresurizare graduală, cât și rapidă, oamenii din avion suferă deficiențe cognitive și pierderea conștienței pe măsură ce oxigenul scade în cabină, ceea ce probabil i-a incapacitat pe piloți în acest caz. Din acel moment, pilotul automat a menținut altitudinea și un curs drept, până când avionul a rămas fără combustibil. Timp de aproape patru ore, avionul a zburat fără nimeni la manșă.

Până în prezent, cauza depresurizării este necunoscută, dar înregistrările din cutia neagră indică faptul că nicio persoană la bord nu mai era conștientă în ultimele minute ale zborului. Este posibil ca toți membrii echipajului să fi fost inconștienți sau decedați, la scurt timp după ultimul lor contact.