Marian s-a dus la femeia care locuia pe stradă.

Paharul ei cu bani era gol, așa că Marian și-a scos portofelul și a pus niște mărunțiș în el.

După ce am cumpărat restul lucrurilor de care aveam nevoie de la magazinul local, a venit timpul să merg acasă.

Când Marian s-a uitat în stânga, a văzut-o pe cerșetoare.

Dar când Marian s-a uitat mai atent, a văzut o mare diferență. Tânăra purta acum un costum elegant albastru închis și părea bine îngrijită. Cerșetoarea însărcinată, care fusese văzută anterior purtând haine zdrențuite și cu părul ciufulit, trecuse printr-o transformare completă.

Singurul lucru pe care îl aveau în comun era burtica de gravidă, care era încă clar vizibilă.

În timp ce Marian se uita în jur, a văzut un bărbat venind spre ea. Purta un costum făcut din aceeași țesătură ca femeia și avea un zâmbet pe față.

Cei doi, care păreau să nu se cunoască, s-au îndepărtat de mulțime la capătul îndepărtat al peronului, unde puteau fi singuri.

Un nou tren de metrou a sosit, transportând pasageri.

Marian era pe punctul de a urca în tren cu cumpărăturile când a simțit o mână atingându-i ușor umărul. Când s-a întors, cerșetoarea, care încă purta un costum, stătea chiar în fața ei.

Femeia ciudată a privit-o pe Marian direct în ochi și a examinat-o din cap până în picioare. Marian a privit-o direct în ochi. „De ce mă urmărești? Care este diferența?”, a întrebat-o cerșetoarea pe Marian pe un ton serios.

Ea a spus că era fascinată de felul în care cerșetoarea arăta întotdeauna diferit.

Cele două persoane păreau nemulțumite de explicația ei, iar bărbatul s-a uitat atent la ea.

Femeia a spus că lucra pentru poliția locală. Rolul ei o obliga să rămână anonimă.

Sarcina ei era să monitorizeze o farmacie locală, care era o țintă frecventă pentru furturi. La început, părea a fi o afacere de familie obișnuită. Dar, în realitate, era o acoperire pentru o mare operațiune ilegală de droguri.

Ofițerul a informat-o pe Marian că deja efectuaseră cercetările necesare pentru a închide definitiv locul. Dar au spus că vor preda drogurile doar unei terțe părți. Singurul lucru pe care îl rataseră era această dovadă concretă, care fusese filmată. Deja descoperiseră numele de cod secret pentru o comandă de medicamente.

„Trebuie să mergeți la farmacie și să comandați niște medicamente fără prescripție medicală folosind un pseudonim pe care vi l-am dat.”

Ea i-a spus lui Marian că erau aproape de a-i prinde pe acești oameni. Marian se putea relaxa pentru că știa că nu i se va întâmpla nimic și că operațiunea va fi complet sigură.

A fost nevoie de puțină convingere, dar Marian a fost în cele din urmă de acord.

Nu erau clienți în farmacie. S-a dus la tejghea și a comandat rețeta folosind numele de cod. Funcționarul a examinat-o cu atenție pe Marian.

Dar în cele din urmă, a dat din cap și s-a îndreptat spre spatele camerei.

În cele din urmă, bărbatul s-a întors și i-a dat lui Marian un pachet mic, sigilat. Poliția găsise în sfârșit dovezile pe care le căutau. Camera înregistrase totul.

Poliția a venit rapid și a arestat persoana care lucra în farmacie. Misiunea a fost un mare succes. Când au deschis pachetul lui Marian, au găsit materialul pe care îl căutau.

A doua zi, Marian a găsit un bilet în cutia poștală. Era o invitație de a vizita secția de poliție.

Secția era decorată peste tot și chiar au copt un tort pentru a sărbători ziua ei specială. Dar polițista, care se dăduse în cerșetoare, a fost cea care a rostit cele mai sincere cuvinte. „Tu ești motivul pentru care am reușit să realizăm asta. Îți mulțumesc foarte mult!”