Lumea cinematografiei avansează și, odată cu ea, ideile despre ceea ce este acceptabil se schimbă. Ceea ce era odată considerat norma este adesea criticat astăzi: de la stereotipuri culturale și sexism la violență excesivă sau inconsecvență cu faptele istorice.

„Aladdin” (1992)

Succesul animat Disney, cu muzică strălucitoare și carisma Duhului, interpretat de Robin Williams, a captivat milioane de telespectatori. Cu toate acestea, filmul a fost ulterior acuzat că perpetuează idei stereotipice despre Orient și că o portretizează pe Jasmine ca fiind prea dependentă de bărbați. În remake-ul din 2019, eroina a fost făcută mai independentă, iar detaliile problematice au fost refăcute.

„Batman Forever” (1995)

Spre deosebire de majoritatea filmelor de pe listă, „Batman Forever” nu se face vinovat de glume jignitoare sau satiră vulgară. „Vina” sa constă în altă parte: prea mult stil carnavalesc, costume strălucitoare și ticăloși caricaturali. În anii ’90, era distractiv și spectaculos, dar astăzi filmele cu supereroi se bazează pe dramă, seriozitate și universuri cinematografice întregi.

„Die Hard” (1988)

Povestea despre ofițerul de poliție John McClane a stabilit un nou standard pentru filmele de acțiune: eroul nu este un supraom, ci un om obișnuit care suferă, greșește și totuși câștigă. Dar în mediul actual, filmul ar părea prea dur. Împușcăturile în masă și intriga despre teroriștii care au ocupat un zgârie-nori erau percepute diferit în anii ’80. După 11 septembrie, astfel de povești au devenit tabu – spectatorii nu mai sunt pregătiți pentru un ton ușor pe un astfel de subiect.

„Caddyshack” (1980)

Filmul este adorat de fanii haosului comedic din anii ’80: eroi nebuni, scene absurde și improvizație. Dar în spatele umorului se ascund multe remarci sexiste, rasiste și jignitoare. La acea vreme, acestea erau percepute ca „glume inofensive”, dar acum acestea ar fi considerate o insultă.

„Domnul Mamă” (1983)

Michael Keaton a jucat rolul unui tată obligat să aibă grijă de copii în timp ce soția sa își construiește o carieră. La acea vreme, intriga era percepută ca un joc amuzant cu roluri. Astăzi, filmul pare demodat: aproape fiecare scenă este construită pe faptul că bărbatul „nu știe” să aibă grijă de casă și de copii.

„Pocahontas” (1995)

Unul dintre cele mai frumoase desene animate Disney a provocat o furtună de critici chiar și la lansare. Studioul a transformat povestea unei femei native americane într-un basm romantic, distorsionând faptele. Eroilor li s-a dat o melodramă, iar adevărata tragedie a colonizării a fost romantizată. Astăzi, când problemele de reprezentare și respect pentru popoarele indigene sunt deosebit de acute, un astfel de scenariu ar fi considerat inacceptabil.

„Înapoi în viitor” (1985)

Filmul este încă considerat un standard al scenaristicii și un exemplu al genului blockbuster de familie. Dar, chiar dacă are o intrigă care ar provoca un val de critici astăzi, mama personajului principal se îndrăgostește de propriul fiu, chiar dacă nu știe cine este. În anii ’80, acest lucru era prezentat cu umor, dar astăzi o astfel de mișcare ar fi considerată prea provocatoare și inacceptabilă pentru un film mainstream.

„Academia de Poliție” (1984-1994)

O întreagă serie de filme construite pe parodie, grotesc și absurd. Pe atunci, spectatorii erau atrași de umorul ușor, dar astăzi problema este evidentă: ridiculizarea și glorificarea simultană a poliției, personaje stereotipe și glume vulgare.

„Jocul Plânsului” (1992)

Filmul a tunat datorită unei răsturnări de situație neașteptate – unul dintre personaje s-a dovedit a fi transgender. Dar reacția personajelor la acest eveniment, manifestată prin agresivitate și dezgust, ar fi percepută astăzi ca discriminare. În anii ’90, aceasta era considerată o tehnică șocantă, dar acum o astfel de scenă ar provoca un protest.

RoboCop (1987)

Filmul lui Paul Verhoeven este atât un film de acțiune percutant, cât și o distopie satirică. Critică corporațiile și politicile dure ale poliției, prezentând în același timp scene de violență extremă. Astăzi, un astfel de material ar fi dificil de gestionat: unii i-ar acuza pe creatori că promovează cruzimea, alții că atacă capitalismul. Drept urmare, filmul s-ar afla sub focul ambelor părți simultan.